Poziția actuală pe care o am la job mi-a oferit oportunitatea să cunosc tineri aflați la început de carieră care sunt în căutarea unui loc de muncă în domeniul studiat. De asemenea, am cunoscut și persoane care doresc o mini schimbare în carieră sau care vor un job stabil pe lângă hobby-ul pe care îl au și care le oferă un oarecare trai.

După interviurile la care am participat în calitate de intervievator, dar și ca coordonator de internship, am ajuns la o concluzie care este atâta de evidentă, încât nici nu are rost să o dezbat. Și totuși, o să o fac pentru că îmi este destul de clar că tinerii din ziua de azi, cei care urmează o facultate sau care au terminat una și își caută de lucru, habar nu au că trebuie să muncească ca să primească bani.

Am citit zilele trecute un articol la Manafu cu care sunt în totalitate de acord. Tinerii au nevoie de un curs de realism care să fie predat în școală. Facultatea a devenit atâta de accesibilă încât oricine o poate termina și să își ia o diplomă. Dar această diplomă nu aduce aproape niciodată cu ea și un job. Prea puține sunt facultățile la care pe lângă diplomă primești bonus și un contract de muncă. Iar domeniul comunicării nu face parte din această categorie deloc.

Într-o discuție în contradictoriu pe care am avut-o săptămâna trecută, care a pornit de la articolul meu despre concursomani, cineva mi-a spus că orice prost poate să facă un Master de PR. Nu aș vrea să îi dau dreptate, însă este o facultate/master ușor de terminat, exact ca și Marketingul, Jurnalismul sau Publicitatea, și nu îți trebuie nu știu ce cunoștințe avansate ca să îți obții diploma. Ce îți trebuie este să ai o tragere spre acest domeniu sau doar o tragere să termini o facultate ușoară. Iar din asta se nasc așa zișii specialiști de comunicare care fac tâmpenie după tâmpenie, jurnaliști care fac titluri de cancan sau marketerii care habar nu au să facă o strategie.

Partea teoretică predată de către profesori este suficientă, dar lipsește practica. Iar atunci când le oferi o posibilitate să facă practică în domeniu, că e plătită sau nu, ori îți spun că nu au timp, ori se așteaptă să le dai totul de-a gata. Nu mai văd tragere să își depășească condiția sau să îți ofere ceva în plus față de ce le ceri. Nu mai văd dorința de avansare și de autoînvățare. Ce le dai aia învață, dar nu ar citi un articol/blog/carte în plus deloc. Iar după aia se enervează că nu îi angajezi sau că nu ai încredere în ei ca să le oferi un client pe care să lucreze.

Banii nu sunt mulți, aia e sigur, dar nici nu poți crește dacă nu îți dai silința și dacă nu gândești „în afara cutiei”. Niciun angajator nu e tâmpit să investească în tine dacă vede că tu nu îți dai silința și dacă nu aduci un plus valoare firmei. Este ușor să te faci de neînlocuit, dar mult mai ușor este să te faci de înlocuit. Iar cum piața locurilor de muncă în domeniul comunicării nu oferă joburi la fiecare colț de gard, nu știu cine vrea să trăiască cu senimentul că nu valorează nimic și că oricând poate fi înlocuit de un om care vrea ceva concret în viață.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ