Limba mea maternă este maghiara, nu e nimic de ascuns aici. Grădinița și clasele primare le-am făcut la secția maghiară, astfel că în momentul în care am trecut la secția română în clasa a 5-a am înfruntat marea de dezacorduri pe care un ungur le poate face. Chiar și acum mai am momente în care îmi mai scapă câte un dezacord în vorbire, însă în scris nu s-a mai întâmplat de mult. Până la urmă, meseria pe care mi-am ales-o este una care cere ca să știu să scriu și să vorbesc româna la perfecție.

E adevărat, în scris totul e mai ușor, deoarece ai timp să recitești ceea ce ai tastat și să corectezi greșelile înainte să publici ceva online. La fel se întâmplă și atunci când răspunzi la un mesaj sau scrii ceva pe o foaie de hârtie. Și sunt sigură că mai toată lumea verifică din când în când pe nenea google dacă un cuvânt are cratimă sau nu sau dacă se scrie legat sau dezlegat.

Chiar am ajuns să accept și faptul că unii oameni folosesc regionalisme și că mai uită câte o literă sau schimbă o literă cu alta din grabă. Însă ceea ce nu pot accepta este faptul că un om matur, trecut de vârsta adolescenței când stâlcirea limbii române era ceva cool, să scrie de parcă ar avea 15 ani și să se și mulțumească cu asta.

De asta, aseară, am primit un mare unfriend de la o prietenă în momentul în care i-am corectat mesajul. Iar dovada e mai jos:

Screenshot (2)

Na (un regionalism pe care îl folosesc des în vorbire), cum aș fi putut trece peste așa ceva? Și se pare că sunt și o ipocrită. Ce să mai zic?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ