În al doilea an de facultate m-am apucat să îmi caut de lucru. Nu aveam eu vise mari să ajung într-o agenție de comunicate/publicitate cu minima mea experiență de pe băncile școlii, așă că am încercat să îmi caut ceva mai rezonabil, așa, ca de început de carieră. Astfel, am ajuns la un interviu pentru postul de asistent manager la un centru de afaceri prosper din Cluj Napoca.

Interviul a decurs bine, iar după câteva zile am fost sunată să mă anunțe că nu am fost acceptată pe postul pentru care am concurat cu multe alte fete. Mi-am zis că asta este și am continuat viața mea de zi cu zi. Însă, după o altă săptămână am fost sunată de către managerul centrului de afaceri să îmi spună că i-a plăcut tare mult de mine și că postul s-a eliberat, cealaltă fată nu a făcut față. Am hotărât că încep de luni, pe un program normal + sămbătă până la ora 14:00. A venit ziua de luni, iar eu m-am prezentat fericită la birou. Primele zile au decurs ok, treaba mea era un pic mai altfel decât în descriere, dar am zis hai, să fie.

Nenea ăsta, cu vârsta undeva la peste 50 de ani, avea și o fată, care se ocupa în mare parte de toate chestiile pe care eu trebuia să le fac, așa că eu am fost trimisă pe teren să cercetez concurența. Miercuri treaba a devenit mai ciudată pentru că managerul a început să îmi spună că ar trebui să vin în fustă la birou pentru că am picioare frumoase. Nu i-am dat atenție acestei remarci și, evident, nu i-am făcut pe plac. Joi, însă, a venit să mă întrebe cum a decurs lucrul ziua precedentă și dintr-o dată am observat că a început să mă maseze pe umeri ca să mă relaxez, după zisele lui. M-am tras încet și i-am spus că sunt ok și că am treabă. Vineri nu a mai venit la birou, iar sâmbătă a venit fiica lui să îmi spună că nu mi-am făcut jobul cum trebuie și că trebuie să mă concedieze. Mi-a dat banii pentru o săptămână, cam 140 de lei, și m-a trimis acasă.

Coborând dealul m-am tot gândit la ce s-a întâmplat și m-a bufnit râsul. Cu siguranță nu am fost concediată pentru că nu mi-am făcut treaba bine, plus de asta nici contract de muncă nu mi-a făcut, ci pentru că nu i-am răspuns avansurilor.

Din orice punct este privită problema, este evident faptul că managerul ăla a vrut mult mai mult decât o simplă relație de angajat-angajator. Oricum, putea să îmi facă câte complimente vroia sau câte avansuri mai avea în mânecă, dar la mine nu funcționează din păcate. Mai bine nu lucrez, decât să știu că am un astfel de jeg ca șef.

Ideea poveștii mele este că sunt multe fete care din păcate pentru a-și păstra locul de muncă ar răspunde avansurilor pentru că nu pot să spună nu unei persoanei mai înalte în funcție și ar ajunge în situații pe care le-ar regreta mai târziu. Dar și mai important este faptul că printre angajatorii de pe piață se găsesc oameni mizerabili de genul ăsta care cred că dacă au o afacere mai prosperă și mai cunoscută pot să facă orice. 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

După trei ani de la acest incident m-am cunoscut cu un băiat care a fost la interviu la același centru de afaceri și i s-a dat postul, dar a refuzat din diverse motive. Acuma sunt curioasă dacă și lui i-ar fi spus să vină în pantaloni scurți că are picioare frumoase și dacă i-ar fi făcut masaj de relaxare :)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ